Ma lamuriti , va rog !

Apariţia popoarelor, pelasgii, hiperboreenii, dacii. Mioriţa explicată. Marile migraţii




Seth şi urmaşii săi, aşa cum ştiţi, fiii Adamului pământean şi ai Evei pământene sunt născuţi din pământul planetei. Din el apar pelasgii ce locuiau în zona Carpaţilor. Ei apar în zona Carpaţilor, a Dunării. El se numeşte începătorul rasei muritoare. Făcea parte dintre fiinţele care trăiau mult. Totemul pelasgilor era şarpele, Seth fiind jumătate om, jumătate şarpe, denotând faptul că şi în el exista intervenţia efectuată asupra fiinţei la sugestia lui satan.

Tot în această zonă trăiau şi hiperboreenii conduşi de un zeu, care era numit şi Licantotropul, adică Lupul Luminos. Templul său se găsea într-o insulă, un ostrov în Insula Albă. Aici trăiau hiperboreenii, sub un cer luminos şi senin. Oameni plini de virtuţi alese, erau vegetarieni şi respectau legile. Dintru începutul creaţiei Dumnezeul Tată a coborât cu o sută patruzeci şi patru de mii de Sori, aceşti Îngeri Puri, hiperboreenii. Dar după aceea au fost acele revolte şi o parte din cei ce-au mai rămas trăiau în acest ostrov, în Insula Albă.

Dacii, strămoşii noştri, locuitorii acestui spaţiu carpato-danubiano-pontic, aveau ca steag de luptă balaurul urlător cu cap de lup şi corpul de şarpe. Dacii au reunit şi păstrat în acest Totem originea lor, pe urmaşii care au trăit pe aceste pământuri, pelasgi cu Totemul şarpelui şi pe hiperborei cu Totemul lupului. Unirea celor două a dus la apariţia Totemului dacilor. Hiperboreii sunt Zei Nemuritori, cu o ţinută morală impecabilă. Sunt primii trimişi pe pământ, Fiinţe Hava. O parte au rămas puri, o parte s-au amestecat cu fiicele oamenilor. De aceea, Sfântul Andrei este protectorul ţării. El are legătură cu Lupii Divini şi Luminoşi. Este patronul lupilor, de care ascultă. Sfântul Andrei este un Mare Iniţiat. El a fost un apostol iubit de Domnul Iisus. Nu întâmplător Sfântul Andrei s-a aşezat în Dobrogea şi pune bazele creştinismului. El a adus Mesajul Păcii şi Iubirii. Inscripţia care apărea pe frontispiciul templului din Dobrogea este: „Cunoaşte-te pe tine însuţi, şi-L vei cunoaşte pe Dumnezeu”.

Numele Domnului Iisus în limba sumeriană înseamnă: „El este lemnul vertical” sau „Al lui este lemnul vertical – crucea răstignirii”.

Românii au un semn energetic în frunte, de fapt toate popoarele de pe pământ sunt însemnate cu câte un semn energetic de Dumnezeul Tată. Românii au semnul octogonului care ascunde în el Steaua cu Opt Raze. Această stea, care reprezintă şi Roza Vânturilor, este obţinută prin suprapunerea celor două cruci; cea normală şi cea în formă de „X”.

Lupul Alb – Fiul Geţilor, este cel care i-a scos pe daci din cetatea încercuită a Sarmisegetusei, pentru a-i duce către nord, către Ţara Oamenilor Luminoşi. A murit din pricina trădării unuia dintre cei salvaţi. Deşi ar fi putut să se salveze, El a ales această cale şi plecând dincolo a rămas în formă de spirit, veghind din înalturi neamul, şi neputând să fie iar om, decât la sosirea Domnului Zalmoxe. Există o similitudine între Lupul care aşteaptă sosirea Zeului, spre a fi eliberat de sarcina pe care o îndeplineşte, El fiind doar Spirit, şi „Ucenicul” care trăieşte până la următoarea sosire a Fiului, veghind până ce El apare, deci revenirea Domnului Maitreya.

Dumnezeul Tată a creat Edenul delimitat de patru fluvii. Are ca reprezentare forma unei tălpi umane. Acest pământ a fost sfinţit de către Dumnezeu.

„ Pe-un picior de plai,

pe-o gură de rai,

Iată vin în cale,

se cobor la vale,

Trei turme de miei

cu trei ciobănei.

Unu-i moldovan,

unu-i ungurean

şi unu-i vrâncean.”

„Pe-o gură de rai” - gură au vieţuitoarele şi apele, a celor din urmă purtând denumirea de „gură de vărsare”. Această „gură de vărsare” situată pe teritoriul acestui „plai” este Dunărea, care la început nu avea trei braţe, ci doar o singură gură într-o lagună largă, denumită Marea Albă şi localizată în zona actualei Delte. Aici se găsea limita teritorială a Paradisului. „Se cobor la vale”, ciobanii cu turmele lor, din munţi se îndreptau către şes. Câmpia unde ajung se află în vecinătatea gurii.

Dar metaforic spus, ciobanii cu turmele de oi sunt oameni coborîţi din munte; moldovean, vrâncean, ungurean. Deci turma şi păstorul, turma şi păstorul său, în ceea ce priveşte un grup de oameni ce împărtăşeşte aceeaşi credinţă ca şi păstorul ei. Diferenţa dintre turmele celor trei este credinţa lor în lucruri diferite. Au câte un păstor, dar din pricina invidiei, doi hotărăsc să-l ucidă pe al treilea. Ciobanul este prevenit de o oaie „năzdrăvană”; o persoană cu premoniţii. Moldoveanul acceptă destinul său, dar lasă un mesaj pentru oile sale şi pentru mama sa ca să o protejeze.

Balada „Mioriţa”, relatează istoria biblică a uciderii lui Abel de către Cain în spaţiul geografic român. La sud de Dunăre se află o ţară numită Havila cu locuitorii săi numiţi „havii” sau „avii”, „abii”, care se ocupă cu păstoritul, având multe „avii”, adică oi în indiană. Fiul lui Adam şi Eva pământeni se numea Abel şi era păstor. Celelalte două ţări sunt cu o populaţie diferită de „avii” ca structură şi ADN. Pe acest teritoriu sunt pomenite trei zone diferite ale acestui spaţiu carpato – danubiano – pontic. Unul este vrâncean, altul ungurean şi unul moldovean.

Deci sunt trei ţări: Ţara Luanei, (nord – vest, munţi distruşi în totalitate, urmele rămase în zona Tărtăria ); Ţara Havila, (a „havilor”, Moldova de Sud şi Muntenia de Nord – Est ) şi Ţara Ramaiaşilor, (din Bucovina şi până la curbura Carpaţilor).

Ciobanul moldovean s-ar încadra ca locaţie în teritoriul aparţinând Ţării Ramaiaşilor, iar cel ungurean , ca fiind din Ţara Luanu, din munţii din Ţara lui „An” sau „Anu”. Cel de-al treilea cioban aparţine Ţării Havila din zona Munteniei. Conducătorul Ţării Luana sau „Anu” s-au înţeles cu conducătorul ramaiaşilor să-l doboare pe conducătorul Ţării Havila. Şi au reuşit. El nu vrea să se apere, adică să pornească un război împotriva celorlalţi, pentru că avea o ţară cu mulţi oameni cu capacităţi psihice ieşite din comun, evoluaţi spiritual, aşa încât i-ar fi distrus pe cei doi. El a rugat şi „oaia”, adică o femeie medium, să ţină taină, că de s-ar afla că le-a fost ucis conducătorul ar fi pornit un mare război. Dar totuşi adevărul se află şi Cetatea Luana, Luanei, a fost rasă de pe pământ. Tărtăria, capitala Ţării Lui An a fost distrusă, arsă în totalitate. Ramaiaşii s-au întâlnit în văzduh cu navele lor şi au lansat bomba atomică. Din zona Tărtăriei a dispărut orice formă de viaţă.

Din Havila au migrat indienii în India. Anu este numele primului rege sumerian, ce au pornit spre noua lor ţară Sumer. Ţara Lunei şi a Focului este Ţara lui Anu şi Ţara lui Rama. Civilizaţia „anu” a Ţării Luanei sau lui Ana au sosit din Constelaţia Taurului, Roiul Fiadelor. În această zonă – Cetatea Tărtăria, a fost şi potopul care a avut loc prin împiedicarea apei de a-şi realiza circuitul normal în natură, mai ales că Fluviul Ceresc care curgea prin Canalul Energetic al Terrei se afla localizat în Munţii Godeanu, având deci acces la el şi putând să intervină pentru a-l stopa.

Ramaianii, ramanii, deci Ţara Ramaiaşilor, ramanilor, au rămas pe teritoriul din zona Făgăraş, Moldova, Bucovina, Basarabia, Maramureş. Aveau capitala Rama. De aici au migrat în nordul Indiei şi Pachistanului. Ei zburau cu „vimanas” în întreaga Asie, America de Sud, Atlantida, Insula Paştelui. Între ramani şi atlanţi au fost mari războaie. Atlanţii posedau aparate de zbor „vailixi”, în formă lungă, care funcţionau atât pe post de submarin, cât şi avion şi navetă spaţială. Cu aceste maşini „vailixi”, atlanţii au încercat să subjuge lumea, ajungând la confruntări cu populaţiile din alte teritorii, Lemuria de exemplu sau din propriile lor colonii.

Populaţia din India a migrat din Ţara Ramaiaşilor şi au întemeiat propriile cetăţi, cele de la Harapa sau Mohave Daro. Dintre ramaiaşi au plecat pe apă spre zona actualului Deşert Sahara, unde şi-au întemeiat o altă ţară. Au fost numiţi „ga-ramani”, adică „eu sunt raman” sau „noi ramanii”. Ga-ramanii au plecat din zona Carpatică şi au numit noua capitală GaRama. O altă ramură a ramaiaşilor a plecat spre Gange, avand capitala Imperiului lui Rama. În zona Munţilor Făgăraş era un oraş subpământean, cu străzi şi multe tuneluri care făcea legătura cu altele prin tuneluri cu toată ţara. Aici trăiau cei numiţi „blajinii”. Ga-ramanii, pornind de aici, au săpat în Sahara, India, Egipt şi toate locurile de pe pământ aceste tuneluri prin care circulau şi trăiau locuitorii din Egipt, care au înfiinţat cultura „lui Anu”. Pe acest teritoriu au plecat din Ţara lu Anu, din Carpaţi.

Vechii ramani erau înalţi, comunicau telepatic, aveau o durată de viaţă dublă faţă de a omului obişnuit, iar femeile năşteau câte douăzeci până la patruzeci de copii. De aici au plecat mai multe valuri succesive de locuitori, pentru a coloniza Bazinul Mării Mediterane, Africa, Vestul Europei şi Continentul dinspre Apus. Insula unde locuiau era în formă de dreptunghi, iar cetatea în formă de octogon. Ei se rugau la opt Zei Primordiali ai universului, care au precedat lumea, deci octogonul. Amin acum şi-aici. Amin.

Din această Ţară Ramania au plecat în toată lumea ramanii noştri şi s-au aşezat, creând, formând noi temple. S-au aşezat peste tot, ducând de aici obiceiurile, credinţa lor, iubirea lor, portul lor. Dar este o profeţie, dragii mei, ce se va împlinii acum, la închiderea de Mare Ciclu, care spune: „Toţi cei plecaţi din această ţară, cu toţii se vor reîntoarce şi-atunci pe pământ se va aşeza Marea Transformare, Marea Schimbare.” Din inimile voastre de ramani emanaţi iubirea, cei ce o au. Din inimile voastre de mari luptători emanaţi puterea ce o aveţi, căci Marea Forţă este-n fiecare. Marea Forţă este Dumnezeul Dumnezeilor – Marea Viaţă.

Pe acest pământ multe lupte s-au dus şi mari schimbări au fost. Şi nu a fost numai un potop. Şi nu a fost numai un război, iar alte spirite venite din alte galaxii, au ocupat multe locuri din această ţară, dar s-au făcut aceste mari greşeli, intervenind în ADN-ul uman.

As dori mult sa aflu parerile dumneavoastra, va rog , opinia dumneavoastra!